Te muți din casa părinților? Ce să iei în considerare

Potrivit unui studiu realizat în toamna anului 2016, dorința de a fi independent este principalul factor care îi împinge pe tinerii din ziua de astăzi să se mute din casa părinților, peste 60% dintre respondenți afirmând că nu le-a fost nicidecum impusă plecarea din casa părintească.

După dorința de a fi independent, următoarele motive indicate de persoanele care au răspuns întrebărilor studiului sunt: mutatul într-un alt oraș pentru studii și formarea unei familii sau mutatul împreună cu partenerul de viață.

Deoarece trăitul pe cont propriu aduce cu sine câteva provocări, în special în perioada de tranziție, mulți tineri întâmpină greutăți până reușesc să fie „pe propriile picioare”. Câteva dintre cele mai des întâlnite sunt următoarele:

• Siguranță – cei mai mulți dintre tinerii care s-au mutat pe cont propriu au răspuns că au întâmpinat probleme legate de adaptarea la noul mediu, în special în cazul celor care s-au mutat într-un oraș diferit sau zone pe care nu le cunoșteau. Respondenții au declarat că au luat câteva măsuri pentru a-și asigura apartamentul împotriva necazurilor prin instalarea unor kituri de supraveghere video și a unor sisteme de alarmă, precum cele de la A2T.ro, în casă. Aceștia au menționat că au analizat cu atenție zonele în care să se mute, înainte să ia o decizie și că au încercat să găsească o zonă care să fie acceptabilă și în ceea ce privește prețul chiriei, distanța de locul de muncă/facultate și zone comerciale.

• Treburile gospodărești – majoritatea tinerilor care se mută pe cont propriu descoperă că este mai dificil decât își imaginau să țină pe linia de plutire curățenia în casă, plata facturilor la timp, achiziționarea articolelor pentru curățenie, consumabile și produse alimentare. Unii dintre tineri au declarat că au avut nevoie de o perioadă de câteva luni pentru a se acomoda cu noile condiții de viață, în timp ce alții au spus că încă nu au reușit să pună la punct toate aspectele legate de treburile casnice;

• Acoperirea cheltuielilor – tinerii care se mută singuri întâmpină probleme legate de gestionarea bugetului lunar, fie că se întrețin singuri sa încă primesc bani de la părinți. Acoperirea cheltuielilor pentru taxa la cămin, în cazul studenților, achiziționarea materialelor de studiu, cheltuielile zilnice și câteva ieșiri pe lună fac aproape imposibil pentru tineri să se descurce cu un buget modest. Situația este și mai dificilă pentru tinerii care nu au posibilitatea de a locui la cămin, unde chiria costă circa 150 de lei pe lună, fiind nevoiți să plătească sume de 800-900 de lei pentru o garsonieră în București;

• Mâncare – majoritatea tinerilor care au participat la studiu a menționat că pregătirea mâncării este un aspect căruia nu au acordat foarte multă atenție înainte de a pleca din casa părintească, fapt pentru care au întâmpinat probleme atunci când au început să locuiască fără părinți. În timp ce unii s-au acomodat mai repede noilor condiții și au început să învețe cum să își prepare singuri mâncare, peste jumătate dintre respodenți au declarat că fie primesc săptămânal pachete cu mâncare de la părinți, fie se bazează pe mâncarea comandată și cea de tip fast food;

• Relațiile cu ceilalți – studiul realizat în 2016 a relevat câteva aspecte importante legate de relațiile cu persoanele din jur. În timp ce tinerii care provin din familii numeroase și care s-au mutat împreună cu partenerul de viață ori un coleg de apartament, au declarat faptul că nu au întâmpinat probleme serioase legate de păstrarea unei relații bune cu conlocuitorul, persoanele singure la părinți au menționat că a fost dificil să se obișnuiască cu o persoană străină și că au întâmpinat probleme legate de intimitate;

Cu toate că își doresc să devină independenți încă din adolescență, românii nu se grăbesc să părăsească prea repede casa părintească. Studiile demonstrează faptul că românii decid să se mute singuri mai târziu decât o fac persoanele din statele nordice, unde media de vârstă este de 20 de ani. Românii iau viața în propriile mâini în intervalul 26-28 de ani, în timp ce grecii și bulgarii iau această decizie în jurul vârstei de 30 de ani. Această întârziere implică și o amânare a deciziei tinerilor români de a deveni părinți.