Ghid de bădărănie – Șpaga noastră cea de toate zilele!

Ca tot omul, mă mai apucă și pe mine uneori câte o durere. De cap, de spate, de măsea. Despre durerile sufletești cu altă ocazie.

Și cum stăteam eu cu o falcă în cer și una în pământ înfipt într-un scaun tare de plastic, cu ochii pironiți spre ușa care mă amenința cu litere mari și roșii, “Cabinet stomatologic”, aud un glas suav din apropiere: “Mami, mami, ce înseamnă șpagă? A zis un nene că și aici trebuie șpagă să ne facă treaba bine!” Îmi întorc privirea curios spre gângania încă fragedă apoi aștept la fel de nerăbdător răspunsul mamei!

spaga-medic

Aceasta se uita speriată în stânga și în dreapta de parcă ar fi așteptat din moment în moment ca pe ușa de la intrare să dea năvală o grupare teroristă înarmată cu bombe.

Zâmbesc malițios și o fixez cu privirea! Sărind ca friptă, mămica răspunde: “Ionel, nu e frumos! Să nu te mai aud că vorbești prostii că nu mai vezi desene animate!”

Mi-am mușcat limba. I-aș fi explicat lui Ionel că poate da o șpagă și el dacă vrea desene. Măcar una mică. Sunt sigur că așa ar fi înțeles și micuțul sensul “prostiei” pe care o rostise. Nu vă arătați indignați! Cei mici trebuie să se învețe din timp cu greul.

Copiii sunt aduși de șpagă, nu de barză

Să știe că pe el nu l-a adus barza. Pe el l-a adus șpaga. Cum? Încă nu mă înțelegeți? Aș îndrăzni o definiție, dar zic să o luam “da capo al fine”, să înțeleagă chiar și micul Ionel.

Povestea e lungă și stufoasă, deci o vom depăna pe scurt și la obiect. Astăzi  tratăm șpaga la doctor. Mergem cu ea s-o facem bine.

Săpunul ”Rexona” sau pahetul de Kent au ajuns să coste și mii de euro

spaga-medic-1

Se naște Ionel. Bucurie mare. Mama cu lacrimi de emoție, tatăl cu sudori pe tâmple. Nedumeriți amândoi. Știu că trebuie să “dea”, dar nu știu exact cât. Cum adică ce să dea? Păi nu știați? Copiii din zilele noastre nu se nasc. Dragii de ei, se cumpără. Se face comandă, iar după 9 luni se livrează pachetul. Contra cost. Se plătesc înainte de deschiderea coletului următoarele servicii:

– șpaga portarului de la spital ca să poți intra

– șpaga infirmierei care tocmai a spălat pe jos și care țipă că nu ai voie să treci când tu chiar ai nevoie să treci

– șpaga asistentei ca să nu te țină de planton la ușă și să poată fi verificat pachetul mai repede

– șpaga medicului care trebuie să fie grijuliu căci doar avem un conținut fragil și trebuie să ajungă întreg la destinație

spaga-medic-4

– șpagă separată pentru operație. Cum care operație? În ultimii 15 ani mai toți copiii se nasc prin cezariană. Din senin femeile de azi au bazinul prea mic, prea turtit sau sunt prea slabe de înger ca să mai reziste unei nașteri naturale. Aici șpaga ține atât de faima medicului, cât și de obrazul destinatarului. Și știm cu toții, obrazul subțire cu cheltuială se ține!

– să nu uităm de șpaga asistentelor de la reanimare.

Dacă ai ghinion și nu ai dat șpaga cui trebuie riști să fii aruncat de pe targă pe pat de parca ai fi un sac cu cartofi. Mai riști să ți se smulgă fire, furtune și drene de parcă ți-ar scoate sufletul din tine. Dacă însă ai fost “atent”, vei fi cocoloșit și periat de parcă ai fi cel puțin Sultanul din Brunei.

– șpaga asistentelor de pe salon, a moașelor, a infirmierelor sau a bucătăreselor. Să te ferească Dumnezeu să uiți de vreuna. Îți va intra aer în perfuzie, vei țipa din gură de șarpe de durere fără să primești un calmant sau ți se va umple sonda cu urină mai, mai să crape. Iar ceaiul iți va fi servit rece și fără pic de zahăr. Să nu cumva să riști vreun diabet!

O să mă întrebați de ce atâta șpagă. Sau atâtea! Dragi prieteni, cei care ați trecut prin asta știți răspunsul. Pentru că altfel ești un câine care latră la o poartă închisă și care moare de jigodie fără să îi ridice nimeni hoitul.

Respect cadrele medicale, iar pe mulți îi compătimesc

Prea dură comparația? Dureroasă e însă realitatea. Am tot respectul pentru cadrele medicale. Știu câtă gardă poate face un doctor de multe ori fără să mănânce, fără să își tragă sufletul 5 minute sau fără să aibă echipamentele indispensabile. Mai știu și că îți trebuie șpagă să prinzi un post de asistentă. Pe care tot nu ți-l garantează nimeni.

spaga-medic-2

E greu să vezi în fiecare zi bolnavi cu ochii dați peste cap, copii cu varicelă, roșu în gât sau enterocolite, bătrâni care fac pe ei, gravide capricioase, victime ale unor accidente, indivizi tăiați cu sabia sau cuțitul, degete “luate” cu flexul, arși, muribunzi sau multe alte cazuri. Însă dreptul la viață sau la sănătate nu trebuie atribuit în funcție de cât de grea a fost tura sau de câți bani poți furișa în buzunarul larg de la halat. Fiecare își alege meseria și își asumă alegerea. Sau cel puțin așa ar fi normal.

Dar de ce dăm șpagă?

Poate veți spune că nu cere nimeni. Că noi suntem de vină. Noi suntem cei care sărim să dăm. O facem. Și o facem de frică. O facem pentru că avem ochi și vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Observăm cum sunt tratați cei care dau și cei care nu dau. Iar asta ne sperie și ne împinge la șpagă. Pentru că nu poți risca viața copilului tău care zace palid și neputincios pe patul de spital în timp ce roiul de medici și de asistente pare să aibă altceva de făcut. Nu poți sta impasibil când îți vezi părinții suferind. Oricât de bătrâni ar fi. Sau oricâte șanse ar mai avea.

Câți dintre voi nu ați auzit conversații de genul: “Tataie/Mamaia de la salonul 3, iar a făcut pe el/ea. E a 5-a oară. Lasă, să mai stea și așa! Cât rahat să mai curăț pe ziua de azi? Să mai schimbe și cele care intră în tură după mine”.

Voi fi acuzat că aduc un afront la adresa personalului de spital. Că lansez un atac asupra unor oameni care salvează vieți. Greșit! Spun doar ce am trăit. Reproduc ce am auzit. Nu generalizez. Nu toți medicii sunt la fel. Nici toate asistentele. Cei mai mulți se străduiesc să își facă meseria bine într-un sistem care nu le oferă mai nimic. Un sistem al tavanelor căzute peste mese de operație, al gândacilor din saloane sau al aparatelor de înfrumusețare cumpărate în locul unor echipamente medicale de mare importanță.

Un sistem al mușamalizării, mereu lipsit de fonduri, de infrastructură, mereu neputincios. Dar nu mă pot preface că asemenea oameni sau asemenea situații nu există.

Răul trebuie amputat de la rădăcină

Și din această cauză ne facem vinovați de șpagă. Eu, tu, noi toți! Poate părea una dintre cele mai inofensive forme de șpagă, dar fără să ne dăm seama îi condamnăm pe toți cei care nu pot da. Și îi încurajăm pe cei care o cer chiar fără să rostească un cuvânt.

nu da spaga

Am vrea să avem încredere că totul va fi bine de la sine, dar nu mai putem avea încredere în oameni. Pentru că astăzi totul are preț. Se cumpără respectul, cumpărăm bunăstarea, ne cumpărăm statutul, dăm bani pe un loc în față, plătim tăcerea, cumpărăm informații, achităm favoruri și ne cumpărăm zile. Și în tot acest timp condamnăm sus și tare mita, șpaga, corupția și declinul social. Răul trebuie amputat de la rădăcină. Dar cine a găsit-o oare? Poate o va găsi generația lui Ionel!




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *