Cu ochii după bani, bani, bani

În acest secol sumbru și ateu

Cu crime numeroase și demente,

Banul e pentru unii, Dumnezeu

Și nu mai e loc de sentimente.

 

Societatea asta de consum

În care câinii a pustiu ne latră,

Face din sentimente rece, scrum

Și-n piept ne pune-o piatră.

 

Tot mai puțini trăiesc cu-adevărat

Și tot mai mulți doar viețuiesc ca porcii,

Strâng bani de limuzină și palat

Cu perfidia și cruzimea orcii.

 

Să fi decis voința Lui divină

Să nu mai fie dragoste sub soare?

Iar fiii Săi de suflet să devină

Doar niște animale vorbitoare?

 

Ajută-ne, o Doamne, ceresc tată

Să trecem teferi și cu bine hopul!

Iar de nu vrei, trimite înc-o dată

Focul Sodomei și apoi potopul!




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *