În acest secol sumbru și ateu
Cu crime numeroase și demente,
Banul e pentru unii, Dumnezeu
Și nu mai e loc de sentimente.
Societatea asta de consum
În care câinii a pustiu ne latră,
Face din sentimente rece, scrum
Și-n piept ne pune-o piatră.
Tot mai puțini trăiesc cu-adevărat
Și tot mai mulți doar viețuiesc ca porcii,
Strâng bani de limuzină și palat
Cu perfidia și cruzimea orcii.
Să fi decis voința Lui divină
Să nu mai fie dragoste sub soare?
Iar fiii Săi de suflet să devină
Doar niște animale vorbitoare?
Ajută-ne, o Doamne, ceresc tată
Să trecem teferi și cu bine hopul!
Iar de nu vrei, trimite înc-o dată
Focul Sodomei și apoi potopul!