Azi iar avem o nuntă, un botez, o obligație

E weekend. Deși ceasul nu sună ca de obicei la ora 6, te trezești speriat ca iar o să pleci târziu la serviciu. Respiri ușurat. Mai poți ațipi încă 30 de minute. Poate o oră întreagă. Dar nu! Azi iar e zi “de nuntă”! Și ca de obicei ai lăsat totul pe ultima sută de metri. Oftezi de parcă ai vrea să îndepărtezi imaginea ta de diseară, la “patru ace”, zâmbind forțat, strâns fără milă de cravata înțepenită în gâtul tău, căci “nu, Gigele! Să nu te pună Necuratul să o dai jos că suntem și noi oameni “de lume””. Și iar oftezi!

Ai auzit pe undeva că un oftat îți ia 5 ani din viață! Deja te simți încărunțit înainte de vreme. Dacă de obicei verifici frigiderul, într-o zi ca asta verifici portofelul. Cât mai costă o obligație? Oftezi din nou. Alți 5 ani duși…

“De ce oftezi, Gigele? Sunt neamurile tale. Eu nu am vrut, dar tu ai insistat! Crezi că stăteam în drum de alte rochii? Alte perechi de săndăluțe îmi trebuiau? Iar unghii puse? Iar la coafor?”

Știi cu exactitate că tu ești Gigel. Atât ai înțeles din tot ce ai auzit. Rochițe? Săndăluțe? Cu “e”. Deci sunt mai multe? Clipești intens. Ai auzit că face bine atunci când vezi “în ceață”! Pe nesimtite ești luat de mână și te trezești purtat în iadul de texturi, culori, modele, stiluri și mărimi.

“- Gigele, doamna așteaptă să plătim. Ești în sfârșit băgat în seamă. N-ai înțeles nimic din șirul de “vă vine bine acest model cu talie înaltă”, “e o croială în colț” sau “anul ăsta e în trend marsala”.

Tu bei marsala fără trend, cu apă minerală! Începi să te pricepi: scoți portofelul, îl desfaci, plătești, îl pui la loc. De fiecare dată e mult mai ușor. Nu gestul. Portofelul.

Rochița pentru cununie – 350 de lei. Pantofi de lac cu toc de 5 centrimetri că-i dimineață – 200 de lei. Un dresuleț pe bej, textură mată, numai 50 de lei. Un set modelator că avem burtică, alți 70 de lei.

Te miști mecanic și crezi că ai încheiat. Auzi instantaneu că “mai avem gentuța”. Doar 90 de lei, că e tot lac. Lac ești și tu, Gigele, pe spinare! Și din păcate nu poți să probezi cămașa slim. Dar ai deja acasă două, poate trei, de anul trecut. Că norocoși mai sunteți voi, bărbații!

Etapa următoare: la biserică! Nu mărunțiș de lumânări, Gigele! Rochița de cocktail, o floare-n păr sau voaletă, o săndăluță nude și set cu pietre semiprețioase. Vor străluci dumnezeiește când Isaia dănțuiește de trei ori. Tu iar nu ai nevoie de nimic. Te asortezi perfect cu vechiul tău costum purtat la nașa la botez. Are doar 3 ani și e kaki. E de efect lângă rochița lungă, tul verde electrizant. Electrizat îi numeri vânzătoarei alți 500 de lei grei.

“Nu mai suport, Gigele! Nu mai pot! Nu știu ce să aleg pentru diseară! Ești sigur că tu mergi în gri sau vrei cămașa roz? Cum care roz? Cea de la nuntă de la varul meu primar! Dar spune, tată astăzi, sunt între cea ivoire și fucsia cu trenă. E important, că vreau pantofi stiletto, mov sidefat și nu merg la orice. Doar 700 dăm, Gigele! E chilipir! Rămân și pentru coafor și pot să-ți cumpăr și cravată”.

”De ce să te mai obosești, mămico? Am lațul pus deja. Nu trebuie decât să strângi. Se asortează ton pe ton cu tenul galben și cu vinețiul de sub ochii mei frumoși! Cum? Vinețiu nu e culoare? Pardon, mămicule, tu știi mai bine!”.

Așa cum tu, Gigel, bărbatul casei, știi că mai ai de “dat pe masa” doar 1000 de lei, mai ai de pus “mărunt” și la mireasă pentru noroc și spor în căsnicie, nu mult, doar o bancnota de 100 de lei, mai ai cadou de cununie nebifat, buchet de flori, taxi de dus și de întors acasă și gata… poți respira ușurat. E weekend. Timp de nunți, botezuri, obligații…




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *