Țeapa locurilor de muncă în străinătate

Românii care doresc să muncească peste hotare devin victimele firmelor private de recrutare

În ultimii ani, criza economică și condițiile de trai tot mai dificile au determinat un număr tot mai mare de români să își găsească un rost în străinătate. Disperarea îi face pe cei mai mulți să uite de vigilență și de o informare temeinică în ceea ce privește anunțurile care au umplut internetul.

Astfel, românii se lasă prinși în capcana unor firme care oferă locuri de muncă în țări precum Germania, Italia sau Marea Britanie. Mai nou, tot mai multe oferte vin din partea țărilor nordice precum Danemarca, Norvegia sau Suedia.

Cel aflat în căutarea unui job bine plătit și în condiții decente, este ademenit de promisiunea unor salarii cuprinse între 1000 și 1400 de euro în domenii ca agricultură și silvicutură sau în domeniul construcțiilor.

Foarte întâlnite sunt și cererile pentru ambalatori, transatori, lucrători în domeniul panificației sau pentru șoferi de camion. Spre încântarea celui care aplică, cerințele postului sunt de cele mai multe ori minime. Nu este obligatorie nici cunoașterea limbii țării respective. Nu sunt cerute referințe, experiență sau probe de lucru. Singurele condiții, simple de altfel, au în vedere achitarea unor sume în contul firmelor de recrutare sau de mediere. Aceste sume variază de obicei între 450 de lei și 600 de lei comisionul obligatoriu și 200 de lei taxa pentru investigațiile medicale. Acesta ar trebui să fie însă primul semnal de alarmă. Firma de recrutare nu trebuie să îi ceară aplicantului comision pentru înregistrarea în baza de date.

Comision de mediere

O altă modalitate de îmbogățire a acestor firme este solicitarea comisionului de mediere atât din partea angajatorului străin, cât și din partea celui care dorește să se angajeze. În țara noastră, plata altor comisioane înafară de comisionul pentru mediere stipulat în contract este considerată ilegală.

Dar cum ne asigurăm că firma care ne trimite la muncă este de încredere?

În primul rând, orice demers ar trebui să aibă la bază o consiliere de specialitate. Mai exact, una dintre greșelile pe care românii le fac atunci când încheie un contract de muncă în străinătate este faptul că nu apelează la sfatul unui avocat.

Un alt pas esențial siguranței noastre ar trebui să fie verificarea firmei respective atât la registrul comerțului din raza teritorială în care aceasta activează, cât și la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Vom putea afla în acest mod detalii despre situația firmei (de exemplu dacă se află sau nu în insolvență) și despre obiectul de activitate al acesteia.

În continuare trebuie să verificăm acreditarea firmei la Ministerul Muncii. O firmă care mediază forță de muncă nu poate funcționa fără aceasta acreditare.

Nu trebuie să neglijăm nici informațiile cu privire la firma din străinătate care ne angajează. Suntem sfătuiți de către specialiști să cerem toate datele contractului încheiat cu angajatorul. De cele mai multe ori, lipsa unui astfel de contract este un semn clar că ar trebui să nu ne lăsăm pe mâna celor care ne promit un viitor luminos dincolo de hotarele țării.

Contractul de mediere

În cele din urmă, vom vorbi despre contractul de mediere. Acesta este contractul pe care îl încheiem cu firma de recrutare. Este necesară o atenție deosebită în ceea ce privește comisionul perceput de către firmă. Dacă în contract se stipulează că acesta a fost plătit de către angajator nu trebuie să ne supunem plății acestui comision. În același timp contractul trebuie să prezinte clar perioada de mediere și condițiile de recuperare a banilor în cazul nerespectării obligațiilor de către firmă. Tot din acest contract ar trebui să ne informăm despre îndeplinirea tuturor condițiilor de angajare și de deplasare la locul de muncă.

Deși amenzile aplicate firmelor de mediere în cazul în care acestea nu își desfășoară activitatea conform legii pornesc de la suma de 5000 de lei și merg pana la 20.000 de lei, în țara noastră funcționează încă o multitudine de astfel de firme care profită de pe urma naivității, a sărăciei oamenilor și a lipsei de informare. Aceștia acceptă să plătească sume pe care de cele mai multe ori le-au împrumutat în schimbul unor promisiuni. De obicei li se cere să aibă răbdare între 2 și 3 săptămâni pentru “soluționarea dosarului”. Apoi nimeni nu mai răspunde la telefon. Sau li se oferă alte amânări pe diferite motive… ”obiective”.

Până la judecată de omoară Sfinții

Dacă unii dintre cei înșelați au curajul să denunțe firma, cei mai mulți aleg să își lingă rănile în taină din cauza costurilor de judecată care ar depăși ca valoare suma pe care o au de recuperat. Chiar și așa, în urma plângerilor depuse de către cei păgubiți, soluționările au întârziat să apară. Firmele își schimbă numerele de telefon, numele sau sediu și nu mai sunt de găsit.

Cei dornici să muncească peste hotare rămân cu promisiuni care îi costă sau în alte cazuri ajung să plătească o călătorie a cărei destinație înseamnă condiții inumane de trai și de muncă, ba chiar să descopere că locul de muncă este pur și simplu inexistent.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *