Pentru politicienii teleormăneni: faceți ce vreți, dar nu ne mai mințiți!

O să fie bine în România. O să fie foarte bine. Mai bine decât a fost vreodată în țara noastră și decât, cu siguranță, nu este în nici o altă țară din lumea asta.

O să curgă lapte și miere, vom avea cel mai performant sistem de sănătate din lume și vom câștiga cele mai mari salarii.

Autostrăzi? Se vor construi, în perioada următoare, cât nu s-a construit până acum nicăieri. Vom merge prin propriile case, dintr-o cameră în alta, pe șosele construite de noul Guvern, ajutat de noul Parlament.

Nu, nu spun eu, un pârlit de ziarist, acest lucru și nu o spun nici statisticile (care, apropo, sunt din ce în ce mai sumbre). Ne promit actualii candidați, viitorii parlamentari ai României.

Ne promit sarea din Marea Neagră

Bat câmpii cu grație și promit măsuri excepționale care vor scoate România din orice criză. Îi vezi cum se înfioară pe la televizor, suferind, pe de o parte, pentru situația actuală a țării și promițând, pe de altă parte, înfăptuirea celor șapte minuni ale lumii moderne în doar câteva zile după ce vor fi votați.

Când se apropie campania electorală, oamenii politici, candidați sau susținători ai acestora își pierd, parcă, mai mult ca niciodată, uzul rațiunii. Mint cu o nonșalanță care ar face-o să roșească și pe cea mai nerușinată damă de companie.

Ne lăsăm păcăliți sau manipulați?

Mai dureros este faptul că noi, prostimea, ne lăsăm păcăliți de minciunile și de promisiunile lor. De fiecare dată când sunt alegeri, pierdem ore întregi cu ochii căscați la soluțiile miraculoase pe care ni le oferă fiecare candidat în parte. Și ne spunem în gând ”da, dom’ne, uite câtă dreptate are X-ulescu! Cât suferă pentru noi și cât se zbate pentru binele nostru!”.

Din păcate, însă, experiența ultimilor 27 de ani nu ne-a învățat nimic. Noi, electoratul, facem tot ce știm: ne lăsăm mințiți de fiecare dată sperând, probabil, că va fi ultima dată.

Așa se va întâmpla și acum, cu cât ne vom apropia mai mult de data de 11 decembrie. Vom asista neputicioși la desfrâul de declarații și de măsuri, care mai de care mai populiste, menite să ne zăpăcească și să ne conducă spre secțiile de votare. Și de acolo, mai departe, spre pierzanie.

Se folosesc de sărăcie

Fiecare candidat teleormănean, indiferent ce coloratură politică a avut sau ce post a vizat, ne-a promis, de-a lungul timpului, crearea de locuri de muncă și atragerea investitorilor. Este un discurs pe care, aproape, îl știm pe de rost. Ce s-a întâmplat cu promisiunile lor? Nimic. Se folosesc de sărăcia și disperarea noastră ca de singurul As pe care îl au în mânecă. Știm sigur că și la alegerile viitoare îl vom vota tot pe cel care ne va promite locuri de muncă, la fel cum știm că acest lucru nu se va realiza.

Pentru că o societate dezvoltată din toate punctele de vedere nu se mai lasă păcălită. Nu mai crede în promisiuni fără acoperire și nu mai merge la vot doar cu speranța că ”poate, se va schimba ceva”. O societate dezvoltată, așa cum ar trebui să fie și a noastră, după 26 de ani de democrație, are altfel de așteptări de la conducătorii ei și, în principiu, are altfel de conducători.

Se vor ține vreodată de promisiuni?

O societate dezvoltată și educată nu pune în funcție, prin votul ei, ani la rând, aceeași oameni incapabili să ducă la îndeplinire promisiunile pe care le face.

Noi, în schimb, exact asta facem. Pentru că nu avem cu ce și nu avem nici cu cine. Pentru că ne gândim, de fiecare dată, să alegem răul cel mai mic. Pentru că, probabil, încă mai sunt multe de furat și de vandalizat în țara asta și pentru că interesele unora sunt mai presus de milă, de lege și de bun simț. Și pentru că suntem, parcă, de 27 de ani, anesteziați.

Noi nu putem să nu vă votăm, dragi politicieni, știți și voi asta. Așa că nu vă mai folosiți de disperarea noastră, de foamea noastră, de durerea noastră pentru a ne duce la urne. Începem și noi să înțelegem că nici după ce vă votăm a nu-știu-câta oară nu vom avea locuri de muncă și nu vom trăi mai bine. Deci schimbați-vă strategia. Faceți-ne altceva, dar nu ne mai mințiți. Măcar, așa, simțim și noi că nu mai suntem și nu mai sunteți penibili.