Ghid de bădărănie – Vânzătoarea „CE DORIȚI”?

Am timpul limitat. Și cred că nu sunt singurul pe lume care „dă fuga” prin magazine în ultima clipă sau care atunci când prinde un moment „de respiro” își mai clătește ochii prin vitrine.

Am auzit pe undeva că shoppingul e cea mai bună terapie. Desigur, nu terapie de cuplu. În cazul ăsta shoppingul devine criză matrimonială. Ori e prea scump, ori nu ne trebuie, ori iar dăm banii pe prostii!

Dar nu despre asta vom vorbi aici. Un alt exemplu foarte des întâlnit de „ghimpe în coasta noastră de oameni cuminți și bine crescuți” este indigerabila, stimata și intens amabila vânzătoare „ce-ați dori”?

Te plimbi visător prin fața magazinelor deschise? „Poftiți înăuntru!”

Ființă fără spirit de observație, ce ești! Nu ai văzut și tu că magazinul era deschis? Cum ai trecut ca un berbec fără să poftești? I-ai spune tu, drăguței doamne că poftești de-ți lasă gura apă și fără invitația ei, dar că azi erai numai în trecere și că bugetul tău e deja de mult pus pe „butuci”.

„Dar nu se poate! Poftiți vă rog!”

Ai avut impertinența să intri în magazin și să privești? Dezastru! Trebuie să socializezi! „Doriți ceva?””Cu ce vă pot ajuta?” Îți vin pe loc în minte toate nevoile zilnice și existențiale. Aproape că deschizi gura să îi explici câtă nevoie de ajutor ai avea să-ți ducă cineva copilul la școala sau să îți facă piața. Dar taci, smerit și te întorci să pleci, să ți se piardă urma.

Insistentă, vânzătoarea cea plină de zel îți strigă în ceafă o listă de mărfuri fără de care nu ai putea să trăiești. Devii instantaneu deranjat și claustrofob. Te strâng până la sufocare și spațiul și conversația forțată, chiar și buzunarul.

Îi explici încă o dată timid că te uitai și nimic mai mult. E dreptul tău așa cum datoria ei se pare că a devenit hărțuirea oricărei ființe care i-a trecut pragul.

Nu poți pleca fără să probezi

Cum ai putea comite o asemenea atrocitate? Chiar nu observi ce mărfuri de valoare îți expune distinsa duduie? Tu căutai o bluză? Privește câte sacouri frumoase!

Sau care e necazul dacă nu are mărimea ta? Poți să slăbești, să te îngrași, sau poate chiar să o dai de pomană! După client, materialul se lasă, se întinde, se mulează sau intră la apă!

Nu-i nici o problemă dacă mai ai deja 2 pulovere verzi! Nu e niciodată suficient verde pe străzi! Și dacă îți spune femeia că „se poartă”, cine ești tu să contrazici un om „din branșă”? Utilitatea e garantată și de netăgăduit!

Vreți să vă trag fermoarul?

Te-ai hotărât că îți place ceva și ai vrea totuși să probezi? Da! De unul singur! În cabina de probă! După perdeaua trasă! Dar cum? Te crezi de capul tău? Femeia vrea să te ajute. Ea trebuie să scoată sunetul de admirație când tu apari de după cortină costumat în marfa „de calitate”!

„Vaai! Vă vine bine! Foaarte bine!”

Ai vrea să-i spui că îți cam vine rău de la atâtea dulcegării și că falsitatea îți provoacă reacții cutanate. Rămâi însă și mai confuz atunci când o auzi susurându-ți aproape: „Vreți să vă trag fermoarul?” Tresari, înghiți în sec și ți-l tragi cât mai repede. Nu știi câtă rapiditate poate demonstra femeia. De fapt, chiar știi! Că ești pățit! Nu doar o dată ai fost pipăit, aranjat, răsucit și analizat atunci când tu nu voiai decât o cămașă sau o pereche de pantaloni. Ai primit pachetul complet de servicii comerciale pe lângă complimentele demne de un star de cinema.

E un ciufut

Desigur, asta în cazul în care ți-ai deschis portofelul. În caz contrar, doamna își schimbă pe loc glasul ca lupul din ”Capra cu trei iezi” și printre buzele de comerciant cu experiență i se scurge un acru: Vă mai așteptăm! Apoi, în urma ta, îți face „profilul” cu ale ei colege: L-ai văzut dragă pe ăla? Ăla nu cumpără niciodată! E un ciufut!”

Iar tu, ciufutul din poveste, pricepi din nou că ești captiv într-o societate în care totul se vinde sau se cumpără, iar bunul simț și drepturile individuale sunt ceea ce au fost mereu. Principii! Utopii!