Ghid de bădărănie - cârciuma din cartier

Ghid de bădărănie – cârciuma din cartier

Pe vremea când eram copil îmi plăcea să mă așez într-un colțișor și să îi ascult pe bătrâni depănând istorioare. Trăia pe atunci un uncheaș care cunoștea câte un ”leac” pentru orice boală. Și te ”doftoricea” omul nostru după suferință. Dacă te durea capul era musai să bei pe nemâncate 3 înghițituri de vin roșu, curat, neîndoit cu apă. Dacă erai palid și fără putere, doza creștea la 2 degete din aceeași poțiune magică. Luată desigur înainte de fiecare masă. De aveai greață, crampe la stomac sau pur și simplu nu aveai poftă de mâncare, ”vraciul” te sfătuia să bei tărie. Cu măsură. 50 de grame, de 3 ori pe zi și încă 50 înainte de culcare!

Veți râde poate și veți spune că după asemenea cură sigur te curățai de orice boală. Dar tradiția e tradiție și românul nu se poate rupe de ea.

Anii au trecut, dar constat cu mirare că tratamentul continuă să aibă cerințe și românii se tot ”tratează”. Cum altfel aș zări în fiecare dimineață când îmi scutur cearceaful venind unul câte unul “pacienții” palizi și cu pas tremurat spre cârciuma din cartier? Îi privesc plin de compasiune cum își primesc doza de dimineață și instantaneu încep să mă minunez de efectele “medicamentului”. Obrajii li se îmbujorează, mâinile încep să își capete flexibilitatea, picioarele redevin viguroase, iar limba… ei bine, aici intervine adevăratul miracol! Limba li se dezleagă spre toate cunoștințele omenirii.

O adevărată enciclopedie

Credeți-mă! Nu spun povești. Aflu de cum mă trezesc cele mai proaspete știri. Acești fideli ai “cabinetului”, oameni suferinzi și dornici de vindecare își strigă în gura mare bucuria de a trăi. Mințile lor cuprind întreaga lume politică. Chiar când mă întrebam cu cine voi vota să-mi reprezinte interesele în Parlament, sunt consiliat fără să cer și fără să vreau. Cu o ureche spre geam aflu și cine candidează și pentru cine, dar și ce promite. Tot consilierii știu de ce sunt în stare candidații, dacă sunt buni, ce au făcut sau ce nu au făcut, ce au vorbit aseară la tv sau când urmează să apară. Mi se pare de-a dreptul intrigant cum debutează lupta de păreri. Cu ”tratamentul” administrat, clienții de cartier devin adevărați analiști politici. Și chiar dacă nu vreau să le aud disputa, sunt forțat. Nici termopanul nu le mai poate face față.

Știri din toate domeniile și pentru toate gusturile

Se trece apoi la știri. Locale, naționale, internaționale. Aproape că nici nu mai e cazul să deschid televizorul, calculatorul sau telefonul. Știu cursul valutar, știu cum va fi vremea și tot de la cârciuma din cartier am auzit că Donald Trump a fost peste Hillary.

Dacă ești atent afli și știri din sport. Cu tot cu “Procesul etapei”. Cu tot cu ofsaid, care a fost sau nu a fost, cu tot cu “hoțul de albitru”, cum pronunță unii, cu meciuri date sau furate. Da, cine nu are  carciumă în cartier e lipsit de actualitate. Domnilor, curată elocvență. Curat curent filosofic. Pură psihologie socială. Discursuri, monologuri, dialoguri, declarații, perorații! Din ce în ce mai aprinse după fiecare pahar.

Tratamentul cere muzică

Desigur, să nu uităm de melomani. Paharul cere muzică. Doar știm cu toții că “uite așa aș vrea moor. Cu paharul lângă mine…”, e piesa de suflet a fiecărui om care se “veselește”. Aici se îngroașă gluma. Fiecare client cu preferințele lui. De regulă cu sonorul la maximum. Și de cele mai multe ori populare sau orientale, adaptate autohton. Fie, o spun pe “șleau”, manele!

La cârciuma din cartier se duc și pescarii

Tot la cârciumioară oamenii râd, spun glume, povestesc întâmplări, deapănă amintiri, caracterizează trecătorii, cunoscuți sau chiar necunoscuți .O imagine idilică, nu-i așa? Parcă vă și vedeați într-un tablou italian înmuiat în acea stare de “dolce far niente”.

Fac glume proaste, scandal și mizerie

Dar să ne revenim. Suntem în România. Și din câte vă povesteam, vorbim despre cârciumioara de cartier. Adică de lângă bloc, casă, geamurile noastre. Deci în apropiere. Așa-i că mă înțelegeți? Și că v-a pierit amuzamentul? Că v-a căzut tabloul idilic din perete fix în creștetul capului? Că știți cu toții cum stau lucrurile în realitate? Nu știți? Imaginați-vă o șleahtă de mușterii care din zori și până în seara … târziu se strâng și creează un vacarm de voci, țipete, muzică proastă, expresii mai mult sau mai puțin vulgare, glume mai bune sau mai proaste, dar cele mai multe cu “tentă”. Și spectacolul ăsta zi de zi, în fiecare zi.

De când se trezesc, vin cu mâinile tremurânde să-și bea sticla de bere, paharul de țuică, de rom sau alte tării provocatoare de ciroză. Scuipă coji de semințe pe jos și o fac fără jena, ba chiar ostentativ. Niciodată clienții de cârciumă nu vor vorbi. Ei știu numai să strige. Vocile lor sunt uneori răgete de animale turbate. Protestele vecinilor îi lasă reci. Sau chiar răspund cu replici pe care nu le pot reproduce pentru că aș fi nevoit să umplu pagina de beep-uri.

Să nu vă mirați că asemenea locuri încă exista. O știți, o știm cu toții. De multe ori nici nu sunt cârciumi. Sunt simple magazine mixte care așează 4 lăzi de bere la umbră pentru odihna “cumpărătorilor”. Deranjul provocat vecinilor de cartier nu impresionează pe nimeni. Apeluri la 112? Cine se mai obosește? Nimic nu se schimbă! Aceleași controale superficiale! Aceleași tejghele, același client, același păhărel, același nărav, aceeași lehamite.

Să închinăm pentru democrație! Hai noroc!




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *