Ce îi doare pe alexăndreni?

Suntem din Teleorman! Și ne-am obișnuit deja să fim arătați cu degetul. Am devenit „rușinea țării”! Suntem săraci, la noi se fură de peste tot, la noi se fac cele mai mari șmecherii, noi nu muncim și ne lăsăm cel mai ușor manipulași. Ni s-a făcut rușine să spunem de unde suntem atunci când plecăm din județ! Răspundem cu jumătate de gură: Alexandria, Teleorman!

Nu avem bani și locuri de muncă

De ce se plâng cel mai des alexăndrenii și ceilalți locuitori ai județului? Ce spune vocea omului de rând?

Ne doare în primul rând lipsa resurselor financiare! „Nu avem bani!” De ce nu avem? Cu toții detectăm sursa problemei: lipsa locurilor de muncă!

„Orașul nostru e plin de bănci, birouri și case de pariuri”, spun oamenii. „Au mai rămas 2, 3 făbricuțe în care se muncește mult și se plătește puțin!”

Comercianții, cei cu magazinele, oamenii care și-au strâns din greu o sumă de bani și s-au gândit să-și clădească o sursă de trăi, se plâng și ei. Puterea de cumpărare a clienților a scăzut vertiginos an după an!

De locurile de muncă depindem și noi, spun patronii!

Sistemul medical e în moarte clinică

Suntem bolnavi, dar nu avem medici de încredere, se mai plâng alexăndrenii. Traiul anevoios ne-a provocat dureri de cap, probleme cardiologice sau afecțiuni gastrice. Din nefericire, locuitorii Alexandriei spun că sunt nevoiți să meargă în capitală atunci când suferă, deoarece „medicilor de la noi nu le mai pasă dacă nu își primesc partea” sau „te tratează necorespunzător și în loc să te faci bine, pleci mai bolnav decât ai ajuns”!

Învățământul e la pământ

Tot la capitolul suferințe, oamenii includ și calitatea învățământului. La fiecare colț de stradă, părinții se plâng de pregătirea pe care școlile din județ le-o oferă copiilor lor. După părerea oamenilor, „doamnele și domnii” se prezintă la catedră doar pentru a semna condica, în timp ce elevii, mulți la număr în fiecare clasă, sunt nevoiți, cei care își permit, să facă meditații pentru a învăța cât de cât carte.

Tinerii locuiesc cu părinții și la 30 de ani

Locuitorii orașului mai au o „durere”! Lipsa unei locuințe pentru cei tineri. „Ca să putem avea propriul apartament am ajuns să ne rugăm să scăpăm cât mai repede de bătrâni! E trist, inuman și revoltător! În orașul nostru nu se construiesc locuințe! Cei care fug în alte orașe își găsesc un loc de munca mai bun și își pot cumpăra propria casa, ori să plătească chirie! Dar ce se întâmplă cu noi, cei care decidem să rămânem?”

Ca să mai uite de „off-uri”, alexăndreanul și-ar dori din când în când să aibă unde să își petreacă timpul în mod plăcut. Aici se pare că lucrurile au început să se miște! Așteptăm nerăbdători Cinematograful Patria în plin proces de recondiționare și paradisul verde promis în Pădurea Vedea.

Pe alexăndreni îi mai dor însă multe altele! Îi dor gropile din asfalt, îi dor cerșetorii pe care uneori îi găsesc dormind chiar pe preș în fața ușilor, îi dor promisiunile deșarte și neputința.

Ne doare lipsa unui adăpost pentru câinii care umblă liberi pe străzile urbei. Mai nou ne doare lucrarea sistată a „podului încurcă lume”!