Pile și cumetrii. Pentru un post călduț trebuie să cunoști pe ”cineva”

Cunosc pe ”cineva”, copilul unui ”om de partid”, cu statut înalt într-o comună teleormăneană. Acest ”cineva” s-a  angajat, imediat după ce a absolvit facultatea la Alexandria, la Consiliul Județean Teleorman.

”Cineva-ul” nu a excelat, în timpul facultății, și nici nu s-a remarcat în vreun fel cu activitatea sa academică sau cu vreun coeficient de inteligență ieșit din comun. Dimpotrivă, ar spune cunoscuții. Dar, atunci când vine vorba despre propriul interes, acest mic detaliu este nesemnificativ.

Și mai cunosc câteva persoane, alte ”cineva-uri”, ale căror realizări notabile în CV-ul personal sunt doar gradele de rudenie cu alte ”cineva-uri”, mai mari și cu mai multă experiență la lipit afișe, cotizat pe la partide și în ceea ce privește traficul de influență.

Îi găsim infiltrați în toate instituțiile publice și prin toate firmele ”de casă”, încasând bani frumoși din munca altora, a contribuabililor, în cele mai multe cazuri.

”Cineva-urile” astea ne conduc și ne decid nouă, prostimii, soarta

Iau decizii (proaste, fără sens și complet egoiste) în numele nostru și pentru noi. Noi, cei care am avut ”ghinionul” să ne naștem în familii de oameni cu frică de Dumnezeu, de lege și de judecata semenilor. Noi, cei care am fost educați încă din primii ani e viață că nu putem răzbate în lume decât prin muncă proprie intensă și îndelungată, parcurgând, firesc și fără ocolișuri, toate etapele vieții.

Dar ce ți-e cu parveniții, ”piloșii” și odraslele trezite peste noapte cu funcții pe care alții nici nu îndrăznesc să spere că le vor obține (deși, de cele mai multe ori, sunt mai calificați, mai inteligenți și mult mai îndreptățiți să o facă)? Odată ajunși în posturile care nici nu știu exact ”cu ce se mănâncă”, dau cu bâta în baltă cu prima ocazie.

Tuturor ni s-a întâmplat să dăm de vreun funcționar public sictirit, nervos și, de cele mai multe ori, incompetent. Funcționarul care nu știe să-ți răspundă nici la cele mai simple întrebări și nelămuriri și care nu poate decât să articuleze, cu o mare lehamite, ”consultați avizierul”. Cel din cauza căruia pierzi minute și chiar ore în șir, plimbându-te de la un ghișeu la altul sau de la un birou la altul. Funcționarul pe care nu îl mai găsești la serviciu cu o jumătate de oră înainte de încheierea programului și care, dacă îl întrerupi de la cafea și țigară este în stare să te blesteme că ai îndrăznit să faci așa ceva. Și, când, în sfârșit catadicsește să-ți elibereze documentul pentru care ai pierdut o zi întreagă, constați cu durere că are cel puțin o eroare. Și o iei de la capăt, ca un bun cetățean ce ești.

Le asigurăm dormitul în post

Oamenii ăștia sunt angajați, mulți dintre ei, pentru că sunt ruda, cunoștința sau obligația cuiva cu putere de decizie și cu influență. Ei nu au reușit să învețe ce este respectul și cum trebuie să se comporte, conform statutului pe care îl au și cred că li se cuvine postul public pe care îl ocupă. Ei nu înțeleg faptul că își iau leafa sigură și călduță datorită nouă, cei pe care îi tratează ca pe niște cerșetori murdari și plini de bube. Doar că ironia sorții face că tocmai noi, prin taxele și impozitele pe care le plătim, le asigurăm lor ”dormitul în post”.

Și mai există și oamenii care nu ar rezolva nimic adresându-se direct instituțiilor în competența cărora stă această rezolvare. Nu o dată am auzit expresia ”nu cunoști și tu pe cineva?” atunci când a trebuit să rezolv vreo problemă birocratică. Nu, nu cunosc ”pe cineva” și, chiar dacă aș cunoaște, nu vreau să apelez la ”cineva”. Pentru că nu doar ”cineva”, ci toți cei care sunt plătiți și din contribuția mea sunt datori și sunt obligați să fie în slujba mea.

Ne doare și ne revoltăm (fiecare în sufletul său, din păcate) când vedem că se întâmplă astfel de cazuri. Credem că nu există dreptate și ne asudăm cu foc soarta, întrebându-ne de ce alții au reușit acolo unde noi am dat greș sau nici măcar nu am încercat. Este, probabil, o reacție firească, dar nu cea mai potrivită. E clar: nu toți avem ”pe cineva”, pila care să ”pună o vorbă bună” pentru noi. Dar putem schimba, fiecare câte puțin cangrena care a cuprins nu doar Teleormanul, ci toată România, numită nepotism.