Ești om și ai învățat pe pielea ta că nu poți trăi de unul singur într-o lume în care tot timpul te „lovești” de alți oameni. Ce-i drept, de multe ori ți-ai fi dorit să te închizi în casă și să nu mai știi de nimeni, să fugi în lumea largă și să-ți pierzi urma.
Dar ești conștient că visezi. Și te trezești în fiecare zi nevoit să saluți vecinii de scară, să zâmbești forțat când îți cumperi covrigul de la colț de stradă, să fii volubil și sociabil la serviciu sau printre cunoscuți.
Cu toate astea încerci să îți vezi de treburile tale și de viața ta. Mai bună sau mai rea! Până când descoperi că nu ești singurul. Până când ești tras de mânecă și întrebat „ce mai faci?” sau „e adevărat că ți-ai schimbat mașina?”, „ți-a murit pisica?” sau „de unde ai avut bani pentru concediul ăla pe insula Funafuti?”, „acasă sunt toate bune?”, „haina asta e nouă? Nu ți-ai mai cumpărat una săptămâna trecută”?
Caști gura ca la dentist și numeri în gând până la 10. Te uiți ca „orbul la eclipsă” cum îi preocupă pe unii chiar și cât de mare e dumicatul pe care îl bagi în gură.
Îți vin în minte câteva replici „pline de grijă” și „de dulceață”. Te rogi la Cel de Sus să îți dea tărie și răbdare să nu îți scape printre dinți vreo vorbă „de duh” și încerci să rămâi decent și rezervat.
Ca la radio șanț
„Amicul” însă nu se lasă! Dacă nu scoate nimic de la tine, ține să te pună ”la curent” cu viețile altora. Popescu a făcut o „combinație” și din senin s-a umplut de bani, Ioneasca vrea să ne facă să credem că e cuminte, dar își face de cap cu bărbatul colegei de birou. Prietenul acela comun pe care îl știați cu toții fericit tocmai a divorțat. După unele „surse”, se pare că a fost vina lui. L-a prins nevasta cu blonda aia măritată la rândul ei cu tipul ăla care „învârte” nu se știe ce afaceri și care ar fi dat faliment și ar avea zeci de datorii pe la bănci în lei, dolari și franci elvețieni.
În timp ce tu nu arăți nici cel mai mic interes pentru „telenovelele” altora și încerci să te îndepărtezi, individul te trage din nou de mânecă și te face atent: „Uita-te domne, la aia! Să fi fost nevastă mea nu o lăsam să iasă nici până la piață în rochia aia!” „Ah, fii atent! Tocmai trece vecinul meu de bloc. Ăsta de unde o avea atâția bani, nu pot să înțeleg. Se îmbracă numai „de firmă”, două mașini la scară, mănâncă numai la restaurant, umblă numai cu „trufandale”. Cu siguranță face el vreo șmecherie. Dar încă nu se știe ce! Aflăm noi când vor pune gheara și pe ăsta!”
În ochii altora te distrezi chiar mai bine decât o faci în realitate
Amărâtul de tine. Pleci în sfârșit cu capul plin, ca o enciclopedie a moravurilor locale, și nu faci doi pași până surprinzi fără să vrei un șir de comentarii chiar la adresa ta. Rămâi surprins când afli detalii de care nici măcar tu nu aveai habar. Din partea unor oameni care te cunosc… din vedere! Zâmbești, deși situația îți provoacă mânie sau chiar greață. Îți dai seama că în ochii altora te distrezi chiar mai bine decât o faci în realitate. Să te superi? Să te bucuri? Alegi să le ignori. ” Panem et Circensus!” Așa se supraviețuiește în zilele noastre, cu ”circ pe pâine”!
Să revenim! A dat ”norocul peste tine” și trebuie să fii prezent la vreo petrecere. Ei bine în cazul ăsta chiar e necesar să te înarmezi cu tărie. De preferință rusească! Să te amorțească atunci când vor începe să te înțepe „coatele”: „Ai văzut-o pe aia? Al treilea an, aceeași rochie! Și se mai laudă că au bani de îi întorc cu lopata! Sau burtosul ăla! Uite-l cum s-a cherchelit și cum îi fug ochii după fuste. Halal domn respectabil! Și „destrăbălații” ăia de la masa din colț! Vai de părinții lor care nu au știut să îi crească! Ăștia sunt copiii de bani gata! Bețivi și …” Și deja vrei să te ridici!
Tai de pe listă toate petrecerile programate până la sfârșitul anului. Cu banii economisiți ai putea să fugi undeva… departe. În Alaska, poate. Nu. Sigur există un loc pe lumea asta nepopulat!
Tu ai o viață a ta, iar asta îți ocupă tot timpul
Dar pașii te poartă neîndurători către alte locații. Ești om și așa cum am mai spus ai parte de multe interacțiuni. Scăpat de criticul de la muncă, ai trecut pe lângă „bârfitorii de stradă”, ți-au mai poluat urechile alte câteva „informații” în timp ce îți făceai cumpărăturile, ai „petrecut până ai amețit” și ajungi în sfârșit în fața casei tale, primitoare și ferită de ochii hulpavi. Te și vedeai învârtind cheia în ușă, scoțându-ți pantofii și mirosind cu nesaț aromele din bucătărie. Sunet de stop cadru! „Bună seara vecine! Ai auzit ce scandal a făcut ieri noapte vecinul de la 2? Cum trăiește săraca femeie cu el? Dar copilașii ăia? Dar noi, cât să mai suportăm?”
Gata! Nu mai reziști! Îți simți răbdarea ajunsă la limită. Nu te-ar mai ajuta nici cea mai tare licoare. Te întorci „țapăn” și plin de calm, îți pui un zâmbet tăios ca lama unui cuțit din reclamele de la teleshopping și îi explici „băgăciosului de scară” că „din fericire ai o viață a ta, iar asta îți ocupă tot timpul”.