Tinerii alexăndreni au îmbătrânit devreme

Alexandria e un oraș îmbătrânit. O spun statisticile, dar și viața de zi cu zi. Odata cu începerea noului an școlar ne-am fi așteptat la un zumzet continuu de glasuri tinere. Am fi crezut că nu vom mai avea loc de copii în parcuri, pe pasajul pietonal, în sala de lectură, la cinematograf sau în fața fiecărei scări de bloc.

Obișnuiți cu străzi pustii pe timp de vară, când viața socială se rezumă la mămici ieșite cu odraslele în căutare de vitamina D și la cei 5 pensionari din fața pieței centrale, rămânem însă dezamăgiți încă o dată de liniștea în care se afundă din ce în ce mai mult orașul nostru.

Ne-am plâns cu toții, mai tineri sau mai vârstnici de lipsa mult râvnitului ”Cinematograf Patria”. „Aveau și tinerii unde să vadă un film, ieșeau și ei din casă, nu stăteau zi de zi cu ochii în calculator”.

În plin proces de transformare și recondiționare a vechiului cinematograf, conducerea Primăriei Alexandria s-a gândit să vină în întâmpinarea nevoilor noastre culturale și a inaugurat în incinta Casei de Cultura o sală de cinema. Pentru cei mai mulți însă „gestul administrativ” a rămas total necunoscut. Pentru alții, inițiativa a fost una salutată, dar profund ignorată. Nu se știe încă ce-i lipsește locației să se transforme într-un obiectiv „cool”. Așa cum rămân în continuare treptele de la intrarea spre cinematograful 3D sau platforma „de la Finanțe” unde trebuie neapărat să ajungi dacă ai ”veleități de personaj celebru”.

Până și WI-FI-ul e degeaba

Nici „netul la liber” nu a adus îmbulzeala în parcuri. Am fi crezut că vor fi animate ca în anii ’90 atunci când trebuia să stai la pândă prin ”boșcheți” să prinzi o bancă.
Avem Parcul Pădurea Vedea. Cu alei pentru biciclete, bancuțe, locuri de joacă pentru copii, chiar și terenuri de fotbal sau baschet. Dar și aici decât bătrâni, copii de „țâță”, vreo 3, 4 bunici și aceiași domni cu burtă care se reunesc la un fotbal „de întreținere”.

Avem și ștrand, avem și săli de sport, chiar săli de fitness. Avem mereu pretenții și reproșuri. Schimbăm aceleași replici pline de dezgust: „nu avem unde, nu avem ce sau nu avem cum”!
Aș spune trist că nu avem cu cine! Nouă ne place bâlciul, ne plac cozile la mici și bere. Ne vede lumea „la spectacol” îmbrăcați de gală. Sau de fală. E mai ușor și e în trend să dai o fugă în mall. Dă altfel la check-in un „feeling blissful în Afi Cotroceni” decât „citesc o carte în tihnă la Biblioteca Marin Preda”.

Trăim online, blazați de viața reală. Ne-am transformat într-o societate de nemulțumiți care se vaită tot mai mult, de oameni care vor schimbare fără să se schimbe sau să schimbe.
Încă se poate! Suntem de aici, trăim aici. Poate că ne convine, poate nu. Indiferența și dispretul nu ne ajută. Dar solidaritatea, o minte dechisă și un pic de credit pot face minuni!
God Bless Alexandria!