Ziua în care decidem să NU mai fim SPECTATORI

Mâine e ziua în care ai de ales: rămâi spectator sau intri pe teren. Știu, ești dezamăgit. Ai auzit aceleași promisiuni de atâtea ori încât nici nu-ți mai pasă cine le face. „Toți sunt la fel”, „N-am cu cine vota”. Serios? Asta e tot ce poți să spui? Asta e atitudinea cu care vrei să trăiești în țara asta?

Gândește-te bine. Tu, cel care stai deoparte și refuzi să votezi, cum crezi că se schimbă ceva? Dacă taci, îi lași pe alții să vorbească în locul tău. Și nu vorbesc în interesul tău. Tăcerea ta e arma lor. Nepăsarea ta le dă puterea.

Ai primit libertatea de a vota fără să lupți pentru ea. Ai primit-o pe tavă, din sângele celor care au crezut că merită să moară pentru dreptul ăsta. Tu ce faci cu ea? O arunci la gunoi pentru că „nu ai chef”? Sau pentru că „oricum nu contează”?

Contează. Contează mai mult decât îți dai seama. Votul tău, oricât de mic ți s-ar părea, e mai valoros decât toate scuzele din lume. Nu e despre cine câștigă mâine. E despre tine. Despre curajul tău de a spune „sunt aici și îmi pasă”.

Ieși din bula de confort. Votează pentru tine, pentru părinții tăi, pentru viitorul copiilor tăi. Votează pentru spitale mai bune, pentru drumuri mai sigure, pentru școli unde copiii să viseze, nu să sufere.

Și nu-mi spune că n-ai cu cine vota. Alege ce e mai aproape de valorile tale, de speranțele tale, de România pe care ți-o dorești. Votul perfect nu există, dar indiferența e garanția că lucrurile vor rămâne la fel.

Mâine, ieși la vot. Refuză să mai fii doar o umbră într-un sistem care te ignoră. Fii vocea care spune „destul”. Fii schimbarea pe care o aștepți de la alții.

Pentru că țara asta nu e a politicienilor. E a ta. Și e timpul să o revendici.