Prima dintre moțiunile de cenzură împotriva Guvernului a fost respinsă. Rezultatul este rușinos: 108 voturi pentru menținerea guvernului și un singur vot împotrivă. Aceasta nu mai este politică – este complicitate la sărăcirea unei națiuni.
Parlamentarii au ales să se protejeze între ei, în loc să îi protejeze pe cetățenii pe care îi reprezintă. În loc să sancționeze abuzurile și măsurile de austeritate luate pe furiș, fără dezbateri și fără consultări, au preferat să ridice mâna pentru continuarea suferinței.
Prin votul lor, acești oameni au spus clar: viața românilor nu contează. Contează doar privilegiile, funcțiile și salariile lor nesimțite. Contează doar să rămână în scaune, chiar dacă țara se prăbușește.
Moțiunile de cenzură nu sunt simple hârtii, ci ultima șansă ca poporul să scape de un guvern care mimează reforma și lasă instituțiile statului în ghearele clientelei politice. Dar parlamentarii au ales alt drum: acela de a fi complici, nu de a fi reprezentanți.
Astăzi, fiecare vot împotriva moțiunii de cenzură este un act de trădare. Trădare față de cetățenii care muncesc din greu și plătesc taxe. Trădare față de cei care nu mai au ce pune pe masă. Trădare față de România.