Noile radare au ajuns în Teleorman: siguranță rutieră sau vânătoare de amenzi?

Șoferii din Teleorman se confruntă cu o nouă „amenințare” pe șosele: sistemul radar e-Sigur. Oficial, acest sistem este promovat ca un mijloc de prevenire a accidentelor și de asigurare a siguranței în trafic. Neoficial, pare mai degrabă o mașinărie eficientă de produs amenzi, menită să alimenteze bugetul statului.

Radarele „invizibile” – siguranță sau capcană?

Spre deosebire de radarele clasice, e-Sigur funcționează discret, fără ca șoferii să fie avertizați sau opriți pe loc. Dispozitivele sunt montate pe trepiede mobile, amplasate strategic în locuri unde riscul de depășire a vitezei este mare – dar nu neapărat în punctele periculoase din trafic, ci mai degrabă acolo unde se pot da cele mai multe amenzi. Șoferii află că au fost sancționați abia când primesc procesul-verbal acasă, fără posibilitatea de a se apăra pe loc sau de a cere explicații.

Siguranță rutieră sau taxă mascată?

În loc să fie prezenți pe drumuri pentru a asigura un trafic fluid și sigur, polițiștii au devenit simpli operatori ai unui sistem care „prinde” și taxează automat șoferii. Nu există campanii de prevenție reale, nu există dialog cu participanții la trafic – doar amenzi trimise prin poștă, de multe ori fără posibilitatea de a contesta pe loc circumstanțele.

Dacă scopul real era reducerea accidentelor, de ce nu sunt intensificate patrulele rutiere? De ce nu sunt implementate soluții precum panouri electronice care să indice viteza în timp real, educație rutieră mai bună sau semnalizare clară a zonelor cu risc crescut?

Cine câștigă din e-Sigur?

Răspunsul e simplu: statul. În timp ce infrastructura rutieră rămâne la pământ, cu gropi, marcaje inexistente și semnalizare defectuoasă, singura preocupare a autorităților pare a fi cum să stoarcă mai mulți bani de la șoferi. Sistemul e-Sigur devine astfel mai puțin o măsură de siguranță și mai mult o „vânătoare de bani” care profită de neatenția conducătorilor auto.

Șoferii, doar niște contribuabili pe roți?

Poliția Rutieră ar trebui să fie un partener al șoferilor, nu un „colector de taxe” ascuns după un radar. Dacă siguranța în trafic ar fi cu adevărat prioritatea autorităților, s-ar investi în infrastructură, educație rutieră și prevenție reală. Dar atâta timp cât scopul principal rămâne aplicarea amenzilor pe bandă rulantă, șoferii vor continua să fie considerați doar niște contribuabili pe roți, buni de plătit.