Feminismul: între egalitate și absurditate

Astăzi, ai de ales: te trezești sau continui să aplauzi orbește o ideologie care a uitat de ce a pornit la drum. Știu, feminismul suna cândva ca un ideal nobil. Egalitate. Respect. Șanse egale. Dar ce avem acum? Un război ridicol între sexe, o luptă pentru „cine-i mai tare”.

Hai să fim sinceri: feminismul extrem nu mai vrea egalitate, vrea dominație. Vrea să transforme femeia într-un bărbat deghizat și bărbatul într-o caricatură docilă, speriat să nu fie acuzat de cine știe ce „opresiune imaginară”. În numele „egalității”, se cer privilegii. În numele „dreptății”, se impune un nou tip de dictatură.

Serios? Asta e lumea în care vrem să trăim? Una în care femeia care admite că nu poate căra o butelie pe scări e considerată slabă, iar bărbatul care îndrăznește să deschidă ușa unui lift e acuzat că intervine fără să i se ceară?

Femeile care au luptat pentru drepturi egale nu s-au bătut ca să poată schimba o roată la mașină, ci ca să aibă dreptul să aleagă ce vor să facă. Să fie medici, ingineri sau mame – fără să fie judecate pentru deciziile lor. Dar feminismul extrem nu oferă libertate, ci presiune. Îți spune că dacă nu te zbați să fii tot ce nu ești, ai „trădat cauza”.

Și bărbații? Sunt buni doar de învinovățit. Orice fac – sau nu fac – e greșit. Dacă ajută, „se bagă unde nu le fierbe oala”. Dacă nu ajută, sunt „leneși și nesimțiți”. Hai să punem punct teatrului ăsta absurd.

Nu egalitatea ne lipsește, ci bunul simț. Suntem diferiți, dar asta nu ne face inegali. Complementaritatea nu e o insultă, e o realitate. Bărbații și femeile ar trebui să fie aliați, nu rivali. Feminismul adevărat nu aruncă cu noroi în masculin, ci construiește un teren de joc echitabil.

Deci, ce alegi? Rămâi blocat în discursuri care transformă femeile în victime și bărbații în monștri? Sau ieși din această spirală toxică și accepți că respectul real vine din a recunoaște că avem limite, dar și forțe care ne completează?

Nu e nimic greșit să fii femeie. Nu e nimic greșit să fii bărbat. Greșit e să transformăm egalitatea într-o armă de distrugere a încrederii reciproce. Fii vocea care spune „destul”.

Fiindcă războiul între sexe nu face altceva decât să distrugă ce avem mai valoros: capacitatea de a construi împreună.