”Pe tine cine te minte?” este sloganul sub care se desfășoară, anul acesta, festivalul Ideo Ideis. O întrebare aparent banală și ușoară, la care oamenii frivoli, superficiali și fără prea multă cunoaștere ar răspunde cu ”politicienii, jurnaliștii (cum am văzut vehiculându-se, zilele acestea, pe rețelele de socializare, despre presa locală), sau oamenii de lângă noi, în general”.
Un personaj precum Claudiu Bleonț ne dă o palmă peste mutra de semidocți și deținători ai adevărului suprem și ne spune: ”Întotdeauna, ne mințim noi înșine”.
Claudiu Bleonț, lecții și povești uimitoare de viață
Primul Masterclass de anul acesta din cadrul Ideo Ideis a fost susținut de nimeni altul decât actorul Claudiu Bleonț. Un talent de necontestat dar, mai ales, un om care a știut, de-a lungul timpului, să-și asume întreaga existență și să rămână deschis ”noului și întâlnirii”.
”Pe mine cine mă mine? Întotdeauna eu. Și m-am supărat pe mine când m-am mințit. Nu sunt tot timpul prezent și cu o atitudine deschisă față de ce ne aduce viața. Trebuie să fii pregătit mental și trebuie să fii prezent în ceea ce ți se întâmplă. E o stare de permanentă lucrare de a mă păstra atent, deschis și de a avea curajul și încrederea că nu mă pierd pe mine dacă mă las deschis noului și întâlnirii”, spune Claudiu Bleonț.
Experiențele de viață ne definesc
Omul Claudiu Bleonț a învățat nu doar din cărțile pe care le-a citit, ci și din propriile experiențe de viață. El a povestit, aseară, cum o problemă de sănătate a fetiței sale l-a făcut să înțeleagă faptul că noi înșine, prin acțiunile noastre, ne mințim sau ne lăsăm mințiți.
”Suntem mințiți doar dacă ”punem botul”. Eva Maria, fata noastră, s-a născut cu displazie de șold. Am avut șansa să găsim un doctor de copii foarte bun care ne-a spus că există o formă de a trata această displazie cu un ham. O scoteam din ham doar să o spălăm și să o schimbăm. Era alăptată în ham, dormea în ham. Câteva luni de la naștere nu a stat în nici o altă poziție decât pe spate. Într-un final, displazia s-a închis, iar doctorul ne-a spus că putem să renunțăm la ham. Așa că, într-o zi, i-am scos hamul și am hotărât să nu i-l mai punem. Dar copila a început să plângă până s-a înroșit. De frică, i-am pus, înapoi, hamul și s-a liniștit. Atunci mi-am dat seama că ea se identificase cu postura din ham, pe care o credea normală. Așa că a doua zi ne-am asumat și am eliberat-o. De aici am înțeles că există acest tipar pe care tu îl iei de bun, pentru că tu, toată viața ai stat așa”, a povestit Claudiu Bleonț.
A copilărit în altarul unei biserici
Actorul este foarte apropiat de religie. Are prieteni preoți și călugări, el însuși fiind nepot de preot. Recunoaște, însă, că, la un moment dat, s-a îndepărtat de ortodoxie tocmai pentru a o reîntâlni.
”Eu sunt creștin ortodox, dar întotdeauna am regăsit practica ortodoxă înstrăinându-mă de ceea ce am găsit în ea. Bunicul meu a fost preot la Mânăstirea Ceptura din Valea Călugărească și am copilărit în altar. Mi se părea că religia e aici, aproape. Și atunci, numai înstrăinându-mă am început să recunosc ce am primit eu de la bunicul. Eu sunt creatorul Raiului și al Iadului în mod personal. Cu drepturi de autor totale. Am primit toată libertatea de la Univers să știu ce aleg”, spune Bleonț.
În ceea ce privește ideea sa despre fericire, actorul spune: ”Important este s-o faci pas cu pas”. În același timp, ideea despre nenorocire este: ”NU există așa ceva!”.
Mai multe știri
„Curățenia de primăvară”: între responsabilitate civică și nevoia unui oraș mai curat
Alexandria pune frâu jocurilor de noroc! Păcănele au putea dispărea din centrul orașului
Bărbat de 53 de ani, reținut după ce ar fi furat bani dintr-o locuință