Există un tip aparte de aroganță în politică: aceea de a cere altora ceea ce tu însuți refuzi să faci.
La Congresul Extraordinar al PNL, Ilie Bolojan și-a găsit noua misiune moralizatoare. Le-a cerut contestatarilor săi – Adrian Veștea, Hubert Thuma, Lucian Bode, Rareș Bogdan și Alina Gorghiu – să aleagă între partid și opoziția internă. Nu i-a exclus, nu i-a executat politic în direct, dar le-a transmis un mesaj limpede: cine nu este cu mine, să plece singur.
„Nu am văzut nicio demisie de onoare”, a spus Bolojan de la tribuna Congresului.
Cuvinte grele. Rostite de omul care, după ce a fost demis din funcția de prim-ministru de Parlamentul României – cel mai reprezentativ și mai democratic organism al statului –, continuă să se agațe de putere cu o tenacitate care nu mai are nimic în comun cu onoarea.
Onoarea începe cu propriul exemplu
Când ceri demisii de onoare, primul gest firesc este să oferi propriul exemplu.
În orice democrație funcțională, un lider care își pierde sprijinul parlamentar înțelege mesajul politic și pleacă. Nu caută justificări, nu se victimizează și nu transformă înfrângerea într-o luptă personală pentru supraviețuire.
Demisia nu este o rușine. Refuzul de a accepta verdictul politic este.
Cu atât mai mult cu cât Ilie Bolojan vorbește despre „trădări”, „comploturi” și loialitate absolută într-un partid în care este singurul candidat la funcția de președinte.
Un singur candidat, o singură voce
Ce fel de competiție internă este aceea în care există un singur concurent? Ce fel de dezbatere este aceea în care orice voce critică este împinsă spre ieșire?
Când nu ai adversari, nu înseamnă neapărat că ești puternic. Uneori înseamnă doar că ai reușit să reduci partidul la tăcere.
Iar când vorbești despre unitate în timp ce le transmiți contestatarilor că trebuie să aleagă între supunere și plecare, nu construiești un partid. Construiești o curte.
Sensul pierdut al onoarei
Ironia este că tocmai omul care invocă onoarea pare să aibă cea mai mare dificultate în a-i înțelege sensul.
Onoarea înseamnă să pleci atunci când nu mai ai susținerea necesară pentru a conduce.
Onoarea înseamnă să accepți că funcțiile publice nu sunt proprietăți personale.
Onoarea înseamnă să nu ceri sacrificii altora înainte de a le face tu însuți.
Dar, în politica românească, onoarea a devenit un cuvânt folosit exclusiv pentru adversari.
PNL Teleorman și reflexul aplauzelor
PNL Teleorman, organizația care și-a pierdut întreaga reprezentare parlamentară și care încă nu a găsit timpul necesar să înlocuiască de pe propriul site fotografia lui Nicolae Ciucă cu cea a liderului pe care îl susține astăzi, a ales să se alinieze fără rezerve în spatele lui Ilie Bolojan.
Poate că nu este deloc întâmplător.
Organizațiile care nu mai produc lideri ajung să aplaude lideri care nu acceptă să plece.
Un gest simplu, numit demisie
Liderii care cer demisii de onoare ar trebui să fie primii care înțeleg că există momente în care cel mai puternic gest politic nu este să rămâi cu orice preț, ci să faci un pas în spate.
Este un gest de onoare, domnule Bolojan.