Târgul din Orbeasca – toamna care miroase a varză, pastramă și bucurie

E sâmbătă dimineața, iar în Orbeasca se simte forfota de târg de la primele ore. Deși locul a fost modernizat, cu alei pietruite și o parcare imensă, de 500 de locuri, încă pare prea mic pentru mulțimea care se revarsă printre tarabe. Mașinile se aliniază cuminți pe margine, iar lumea curge ca un râu viu – saci în spate, sacoșe pline, oameni grăbiți și voci care se amestecă într-un zumzet continuu.

Toamna a adus la Orbeasca cea mai mare îmbulzeală din an. Aerul miroase a pământ reavăn, a legume proaspăt scoase din grădină, a mici și a pastramă. Cea mai mare vedetă a pieței este, fără îndoială, varza. Se vinde la căpățână, la sac, la mașină întreagă – iar prețurile, între 0,80 de bani și 1 leu kilogramul, fac poftă oricărui gospodar. „E anul bun, s-a făcut varză mare, grea, cum rar vezi”, spune un bărbat în salopetă, ridicând un sac plin de varză.

Tarabele gem de marfă: morcovi lucioși, gogoșari roșii ca focul, struguri dulci, miere, brânzeturi și vinuri din podgoriile vecine. Printre cumpărători, se aud glume, negocieri, râsete. „Aici e viața satului”, spune o femeie cu batic, trăgând după ea o roabă plină cu legume. „Dacă nu vii la târg, parcă nu simți că e toamnă.”

Când soarele urcă bine pe cer, iar sacoșele sunt deja pline, lumea se mută spre capătul târgului, acolo unde grătarele sfârâie neobosite. Mesele de lemn sunt ocupate de oameni veseli, cu halbele reci în mâini și farfuriile aburinde în față. Mici, pastramă, muștar și povești. Fumul de grătar plutește deasupra parcării, ca un semn că distracția abia începe.

Târgul din Orbeasca, modern și curat, și-a păstrat totuși sufletul vechi: al locului unde oamenii nu vin doar să cumpere, ci să se bucure împreună de rodul toamnei. E o poveste simplă, care se repetă săptămână de săptămână — o combinație perfectă între miros de varză, gust de pastramă și sunetul vieții care nu se oprește niciodată.