România care își ucide viitorul: Cazul Plaja Caelia și războiul cu investitorii români

Ne plângem că nu avem turism. Ne plângem că litoralul românesc e lăsat în paragină, că hotelurile sunt ruine moștenite de pe vremea comuniștilor, că mizeria, igrasia și coloniile de gândaci sunt mai stabile decât afacerile locale. Ne plângem că românii își fac vacanțele în Grecia, Bulgaria sau Turcia, dar, atunci când cineva încearcă să facă treabă ca afară, îi sărim la gât și facem tot posibilul să-l distrugem.

Cazul Plaja Caelia din Mamaia este exemplul perfect al acestui fenomen absurd. Un investitor român, Alin Bucur, a vrut să aducă pe litoralul nostru un concept occidental: o plajă prietenoasă cu mediul, un loc de relaxare modern, curat, elegant, care să respecte standardele de igienă. A investit bani, a câștigat licitația pentru fâșia de plajă, a obținut autorizațiile necesare și s-a apucat de treabă. A crezut, naiv, că într-o țară europeană, într-un stat care se laudă că sprijină investitorii, va putea să-și vadă visul împlinit.

Nimic mai fals.

Când ești român, statul îți pune lacăt pe ușă. Când ești străin, ți se șterg datoriile.

În loc de sprijin, în loc de deschidere și colaborare, Alin Bucur s-a trezit hăituit de autorități, sufocat de controale și de somații, forțat să își oprească proiectul. Motivul? O somație de demolare, emisă din senin, deși toate actele erau în regulă.

„Toate forțele lucrează pentru a demola ce am făcut eu”, spune investitorul. Și nu exagerează. Pentru că atunci când vrei să faci ceva bun în România, statul nu doar că nu te ajută, dar face tot posibilul să te distrugă. Pe principiul „să moară și capra vecinului”, autoritățile sunt mai preocupate să împiedice inițiativele românești decât să creeze un mediu de business stabil.

Paradoxul este și mai mare atunci când vedem cum sunt tratați investitorii străini. Marile lanțuri hoteliere primesc facilități, scutiri de taxe și chiar amnistii fiscale. Pe când un român care vrea să construiască un business de calitate este vânat de instituțiile statului și obligat să își închidă porțile.

Litoralul românesc: un cimitir de afaceri locale

De ce pleacă românii în vacanță în Bulgaria sau Grecia? Pentru că acolo găsesc servicii de calitate. Pentru că acolo plătesc și primesc ceva în schimb. În România, în schimb, ai două opțiuni: fie plătești mult și stai într-un hotel vechi, cu mobilier din anii ’80, unde baia miroase a mucegai și micul dejun e o chiflă uscată cu parizer, fie încerci să investești într-un loc mai bun și autoritățile te distrug.

„Românul, când ajunge în Dubai, la turci, la greci, la bulgari, plătește. De ce plătește? Pentru că are un confort. La noi toată lumea se plânge, prețurile fiind prea mari, și confortul lipsă”, spune Alin Bucur.

Și are dreptate.

În timp ce hotelurile de pe litoralul nostru sunt într-o stare jalnică, statul nu face nimic să încurajeze dezvoltarea. Ba mai mult, îi lovește pe cei care vor să schimbe lucrurile. Pentru că România nu vrea progres. România vrea să rămână blocată în trecut.

Ipocrizia autorităților: Patriotism doar în campanie electorală

Cât de des auzim politicieni spunând că vor sprijini investitorii români? Cât de des auzim că trebuie să încurajăm capitalul autohton? Răspunsul e simplu: o dată la patru ani. În campanie electorală. În rest, aceiași politicieni care strigă „România înainte!” sunt primii care blochează proiectele antreprenorilor locali.

„Toți sunt patrioți o dată la patru ani. Timp de o lună, în campanie, pe toți îi auzi că susțin investitorii români. Eu sunt un investitor român cu care nu a venit nimeni să se întâlnească. N-a venit niciun corp de control să verifice abuzurile care mi se întâmplă. Nimeni. Nimic”, spune Alin Bucur.

Acesta este adevărul despre România. O țară în care statul își bate joc de propriul popor. În care cei care vor să facă ceva bun sunt blocați, iar cei care vor să distrugă sunt lăsați să-și facă de cap.

Plaja Caelia nu este doar un caz izolat. Este simbolul unui sistem corupt, obtuz și anti-dezvoltare. Este exemplul perfect al unui stat care își ucide viitorul. Și apoi se întreabă de ce toți pleacă.