29 martie 2024

TR News

Stiri din Teleorman

Cât ne costă învățământul gratuit?

”Cine are carte, are parte”! Așa ne-au spus părinții noștri și tot cu acest gând ne trimitem și noi copiii la școală în fiecare dimineață. O auzim de fiecare dată: avem cei mai deștepți elevi de pe mapamond, ocupăm primele locuri la toate concursurile școlare internaționale. Ce să mai! Copiii noștri sunt foarte bine pregătiți de către sistemul nostru de învățământ de stat care ni-i instruiește ”fără să ceară nimic în schimb”.

Ca părinte, fiecare dintre noi știe mai bine care sunt eforturile pe care le depune „să țină” un copil în școală. Dacă ați crezut că prima zi de școală vă v-a scuti de toată cheltuiala de la grădiniță când trebuia să dați bani pentru șervețele, hârtie igienică, produse de curățenie, jucării sau chiar și mobilier, trebuie să știți că ciclul primar are de asemenea cerințele sale financiare.

Masa zilnică a unui copil de grădiniță ne poate costa între 5 lei și 7 lei, în timp ce pe rechizitele de început de an putem plăti între 50 și 100 de lei.

Produsele de igienă se consumă rapid

Produsele de curățenie și igienă nu ne sunt oferite de către instituție. Sunt însă cazuri în care noi, părinții, avem pretenții în ceea ce privește marca de detergent sau de săpun, iar asta ne costă în jur de 10, 20 de lei lunar. Să nu uităm că nu toate grădinițele au program prelungit. Deci gustărica zilnică rămâne astfel în grija noastră. Un pachețel pe gustul puiului năsfiros adaugă încă 2,3 lei pe lista cheltuielilor.

Ce spun mămicile de școlari? Auzim frecvent această replică: „mă las pe mine să îl țin pe el în școală”. Ajunși în grupa pregătitoare, elevii vor avea nevoie de manuale potrivite vârstei și cerințelor didactice. În funcție de fiecare instituție în parte, cărțile celor mici se vor găsi frumos așezate pe fiecare bancă încă din prima zi. Dar dacă școala nu le pune la dispoziție, tot noi, părinții vom plăti ca să aibă copilul din ce învăța. Achităm astfel în jur de 50 de lei, apoi aflăm că manualele nu sunt suficiente. La clasă vor lucra și cu tot soiul de culegeri. Nu avem de ales. Plătim din nou. Alți 50, 60 sau chiar 100 de lei, în funcție de materii sau de editură. E spre binele copilului nostru, căci vrem să aibă viitor.

Copilul însă cere și mai multe. Reviste lunare cu CD-uri pe care nu le vizionează niciodată, 10- 15 lei fiecare apariție; concursuri școlare contra cost, dar la alegere, fiecare participare între 10 și 20 de lei.

Paznicul școlii este plătit din banii părinților

Să nu mai vorbim despre datoria de a ne proteja copiii. Nici o instituție de învățământ nu poate funcționa fără pază.

Dar nu instituția se ocupă de salariul respectivilor gardieni. E de datoria noastră să îi punem copilului în buzunar suma care diferă de la o școală la alta.

Pentru părinții care muncesc din zori și până în seară și nu au posibilitatea de a sta acasă cu odrasla, școlile au înființat ”after school-uri”. O zi de „after” înseamnă în jur de 27 de lei mai puțin în portofelele noastre. În acești bani fiind inclusă o masă cu unul sau două feluri de mâncare și ajutor din partea cadrelor didactice la rezolvarea temelor.

Pe lângă manuale, rechizite, pază sau hrană nu trebuie să uităm de sala de clasă. Dacă în ultimii ani o mare parte dintre școlile din județ au primit calculatoare noi și mobilier, întotdeauna se mai găsește ceva de schimbat sau de îmbunătățit: un răftuleț aici, un dulăpior dincolo, fețe de banca pe care le cumpăram tot noi, părinții. Toate acestea ne duc înapoi cu gândul către anii noștri de școală, când mamele ne spălau și apretau o față de bancă trecută pe sub mâinele mai multor generații de elevi fără să fie purtătoare de bacterii sau alte neajunsuri.

Fondul clasei încă există

Deși a fost exclus din vocabular și din practică (a se citi din teorie), „fondul școlii” sau „fondul clasei”, își atrage în tihnă alte câteva zeci de lei pentru înfrumusețarea sălii în care își trudesc ai noștri copii mințile fragede și fragile. Și tot în vestitul fond, „de poveste”, căci „dacă n-ar fi nu s-ar povesti”, se vor duce încet, dar sigur și alte sume de … „protocol”! Niciunul dintre noi, părinții de elevi, nu ar îndrăzni să spună că nu e de acord sau că nu își permite. Nimeni nu vrea să fie transformat într-un „paria al clasei”! Îi poate dăuna copilului!

Nu am vorbit aici despre meditații. Tratăm în mod exclusiv prețul învățământului de stat, gratuit și accesibil tuturor.

Dar oare nu ne întrebăm cu toții de ce a noastră școală ne costă alți bani pe meditații și pregătiri particulare fără de care un copil nu poate face față nici măcar testărilor naționale?