Polițiștii teleormăneni anunță reținerea unei femei. Aceasta este cercetată pentru furt, după ce, potrivit anchetatorilor, ar fi sustras patru flacoane de spray anti-insecte dintr-un magazin. În urma verificărilor, suspecta a fost identificată, iar pe baza probatoriului administrat s-a dispus măsura reținerii. Cercetările continuă sub coordonarea procurorului de caz.
Fapta trebuie cercetată, iar legea trebuie aplicată. Furtul rămâne furt, indiferent de valoarea bunurilor. Nimeni nu contestă acest principiu.
Însă apare inevitabil întrebarea pe care și-o pune o mare parte a societății: de ce, atunci când este vorba despre un prejudiciu minor, autoritățile par să funcționeze impecabil, iar când se discută despre dosare cu prejudicii de milioane de euro, lucrurile se împotmolesc ani la rând?
Pentru patru spray-uri anti-insecte, mecanismul statului s-a pus rapid în mișcare: verificări, identificare, administrarea probelor și reținere.
În schimb, în numeroase dosare de mare corupție sau fraude cu prejudicii uriașe, cetățenii au asistat de-a lungul anilor la anchete interminabile, procese care durează un deceniu și, în unele cazuri, la intervenirea prescripției răspunderii penale. Rezultatul este că persoane acuzate de fapte cu prejudicii incomparabil mai mari nu mai răspund penal, nu pentru că instanța le-ar fi declarat nevinovate, ci pentru că termenul legal de tragere la răspundere a expirat.
Această diferență de percepție alimentează sentimentul că justiția este mult mai eficientă atunci când are în față oameni fără putere și fără influență decât atunci când în joc sunt interese uriașe sau persoane cu resurse.
Cetățenii nu cer ca hoții mărunți să fie iertați. Cer însă același nivel de fermitate și aceeași viteză atunci când sunt investigate fraude de milioane de euro din bani publici.
Legea ar trebui să fie aceeași pentru toți. Iar eficiența instituțiilor nu ar trebui măsurată doar prin rapiditatea cu care rezolvă un furt de câteva zeci de lei, ci și prin capacitatea de a recupera prejudicii uriașe și de a-i trage la răspundere pe cei care golesc bugetele publice.
Până când acest echilibru va exista, întrebarea va continua să fie pusă de tot mai mulți români:
Este aceasta dreptatea pe care o așteaptă societatea?