Ghid de bădărănie – Deszăpezire în ”folosul comunității”

Zăpada „bucuria șoferilor”

Da, în sfârșit a nins! Mare bucurie în țară! Bucuria copiiilor și a celor care după sărbători rămăseseră în pană de „postări pe Facebook”!

Într-o bucurie m-am trezit și eu ieri de dimineață! Toti vecinii, șoferi chiuiau de drag! M-am uitat curios pe geam. Unii dintre ei erau atât de pătrunși de farmecul ninsorii încât își aduceau aminte și de străbuni. Cu precădere de cei plecați la cele sfinte! E Bobotează, mi-am zis! Au devenit cucernici. De asta toți stau în genunchi în jurul autoturismelor. Își botează „caii”!

Iarna nu-i ca vara! A cui e vina?

Mă uit pe site-urile de știri și începe să mă pătrundă panica! O să ningă! Și o să tot ningă! Se vor așterne metri de zăpadă! Dar tot pe internet îmi găsesc liniștea! Citesc relaxat pe ici, pe colo că teleormănenii sunt binecuvântați! O să le măture Dragnea zăpada și o să îi scoată din necaz!

Pun de cafea și aștept! Afară încă ninge viscolit! Și Dragnea nu mai vine! Poate că nu am înțeles eu bine! Poate că totuși trebuia să îmi iau inima în dinți și lopata de coadă și să le arăt că pot să îmi fac treaba singur!

Dar am totuși sânge de teleormănean. Mă gândesc că aș putea ieși să mă vait puțin pe la colțul blocului, să înjur de mama focului…

Pe cine înjurăm când ninge și nu ne putem scoate mașina din parcare?

Cum pe cine? E tot politică și zăpada asta! Au propus-o „cei de sus” și ne-au trimis-o pe cap să ne asuprească!

Vi se pare că sunt ironic, așa-i? Trist, dar adevărat! Ce face românul când dă puțin de greu? Dă vina pe cineva! Pe oricine! Pe alții ca el, pe politicieni, pe soartă, pe Dragnea, pe Dumnezeu!

Mai bine să căscăm gura decât să punem mâna la muncă

Vecinii mei își mai aruncă încă o dată privirea spre cer și lopata în portbagaj. Simt că e momentul să acționez! Să dau un exemplu! În plus mă gândesc că nici un întreg sobor de popi, nici tot Guvernul nou instalat nu ar putea să-mi scoată mâine mașina din nămeți după ce vor îngheța toate straturile care se îngroașă sub ochii mei.

Și ies la zăpadă! Și ma simt cel mai mândru dintre români! Crește inima în mine când mă salută câte un cunoscut și îmi urează spor!

Muncesc cu zel timp de vreo 2 ore! Plin de entuziasm încă mai sper să dau exemplu și să mă trezesc înconjurat de alte mâini harnice. Că ale mele cam înghețaseră! Nu îmi mai simțeam nici degetele de la picioare când îl aud pe unul dintre vecini:

  • „Ce faci, vecine? Muncești din greu, ha?”

Mă întorc să îi răspund amabil și îi văd rânjetul plin de zeflemea înflorindu-i pe față ca ghiocelul de sub zăpadă!

  • „Nuuuu, vecine! Fac muncă în folosul comunității! Am comis o infracțiune și acum plătesc!”
  • „Ce infracțiune, vecine?”
  • „Nu am stat cu gura căscată!”

Mă întorc la ale mele dorindu-mi strașnic să se pună o pedeapsă reală pe așa ceva! Îmi curăț locul de parcare, mașina, mă uit în jurul meu să nu fi blocat pe cineva și plec la muncă mulțumit de mine, nevoie mare!

Sunt atât de mândru încât îi iert chiar și pe cei care nu au catadicsit să își curețe zăpada din fața magazinelor!

„Nu e pentru cine se pregatește, ci pentru cine se nimerește”

Am o zi liniștită! Mă bucur de fulgii care cad idilic și la finalul zilei mă îndrept spre casă! Mă felicit încă o dată pentru inspirația de a-mi fi curățat locul din fata blocului până ajung și vreau să parchez! Încep să tremur! Pe locul meu se ridicaseră munți de zăpadă! Privesc în jur și mă trec sudorile la -6 grade Celsius!

Vecinii îmi urmaseră exemplul! Ba chiar îmi călcaseră pe urme. Atât de tare încât mi le acoperiseră cu totul!

Mereu am considerat că „bădăran” e un cuvânt prea dur! Mă simțeam vinovat față de mine însumi că jignesc și că pun etichete drastice!

Acum căutam un înlocuitor! Ceva care să definească acea persoană care își bate joc fără nici cea mai mică rușine de efortul celorlalți pentru propriul bine, pentru propriul confort!

Am mai muncit încă două ore, până la lăsarea întunericului, să curat nesimțirea altora. Un eveniment nefericit petrecut în apropiere de Alexandria m-a scos din nou din casă în acea seară. La întoarcere, pe locul meu trona impunator un bolid cu numere care îmi erau străine!

Am căutat mirat un bilețel pe care să scrie: „Felicitări pentru munca depusă! Ai fost premiat!” Dar din păcate singurul meu premiu a fost o palmă peste bunul simț, peste datoria pe care fiecare dintre noi ar trebui să și-o facă!

Bădărănie? Delicat termen! Poate mă ajutați cu un înlocuitor!




One thought on “Ghid de bădărănie – Deszăpezire în ”folosul comunității”

  1. Nămete

    Eu i-aș fi acoperit mașină cu vârf și îndesat ! :))) Sigur 2 ore aveam un spor mai mare decât la a-mi deszăpezi propria mașină!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *